Sunt disperați! Fermierii britanici nu știu cu cine vor culege recoltele după BREXIT

Portalul de știri MS News a publicat un articol preluat din cotidianul The Washington Post, care a făcut o analiză îngrijorătoare a efectelor pe care le are BREXIT-ul pentru fermierii britanici. Reportajul a fost făcut la o fermă de coacăze negre. Aici reporterii au făcut cunoștință cu Max Hughes, student la istorie în vârstă de 20 de ani. Acesta își petrece vacanța culegând coacăze negre din recolta de vară la ferma familiei Snell din Herefordshire. Umblă toată ziua cu un sac de recoltat în spate, stând alături de un imigrant ceh și câțiva băieți români bronzați, care cunosc foarte puțin engleza.

Marea Britanie este astăzi complet dependentă de muncitorii străini pentru a-și culege fructele și legumele. Potrivit Uniunii Naționale a Agricultorilor, un grup de lobby din industria alimentară, din cei 60.000 de lucrători sezonieri de pe câmpuri din anul trecut, abia un procent a fost britanic. Marea majoritate a lucrătorilor provin din Europa de Est, în special din România și Bulgaria.

BREXIT o provocare periculoasă pentru fermierii britanici

Atât timp cât Marea Britanie a fost parte a Uniunii Europene, prin tratat, ușile sale au fost larg deschise pentru „libera circulație” a persoanelor. Acest lucru a permis muncitorilor sezonieri să vină și lucreze timp de patru sau cinci luni pe an fiind plătiți în lire sterline. Cu banii câștigați aceștia se întorc acasă pentru a-și petrece iarna și primăvara până în sezonul următor. Dar acum, când Marea Britanie se pregătește să părăsească Uniunea Europeană, restrângând drastic dreptul de liberă circulație, fermierii au început să intre în panică: Cine va culege culturile primăvara viitoare?

Consecințe dezastruoase

Deja, lipsa forței de muncă datorată schimbărilor economice a făcut să putrezească în câmp suprafețe întinse de căpșuni. Jacqui Green, directorul executiv al Cooperativei Cultivatorilor de Coacăze, raportează un deficit de 30 la 40 la suta la forța de muncă din acest an. „E destul de sumbru și probabil lucrurile se vor înrăutăți înainte să se îmbunătățească după BREXIT”, a spus acesta.

În timpul campaniei pentru BREXIT din 2016, teama asupra imigrației în masă a fost alimentată de ideea că milioane de musulmani ar putea ajunge în Regatul Unit, imediat ce Turcia s-a fi alăturat Uniunii Europene (Turcia nu este în uniune și nu are nici o perspectivă de a se alătura în viitorul apropiat).

Odată cu ieșirea din blocul european, premierul Theresa May promitea că țara va recâștiga „controlul frontierelor” și va reduce dramatic imigrația. Cu toate acestea, criticii BREXiT-ului argumentează că Marea Britanie are nevoie cu disperare de lucrători străini. Nu numai de „cei mai buni și cei mai străluciți” din domeniul financiar, tehnic și medical sunt bineveniți. Dacă vor veni mai puțini lucrători din Europa, locurile de muncă disponibile vor trebui să fie ocupate de britanici, care nu par foarte dornici să facă acest lucru. În aceste condiții, va trebui să se recurgă la forță de muncă din Belarus, Nepal sau Filipine.

Probleme cu forța de muncă

Stephanie Maurel, directorul executiv de la ”Concordia”, o companie de recrutare care furnizează lucrători pentru aproximativ 200 de ferme britanice, a declarat că procentul de britanici care au aplicat pentru un job în acest domeniu este practic zero. „Am avut două cereri din 10.000”, a spus ea. „Este statistic destul de nașpa”. Întrebată de ce britanicii nu se angajează la astfel de muncă, ea a spus o întreagă listă de motive: orar prelungit, lucrul în week-end, efortul fizic, sezonalitatea, lipsa transportului la prețuri accesibile și pur și simplu, fermele nu se află în locuri cu un nivel ridicat al șomajului. Ea a spus că rarii lucrători britanici care se angajează la recoltat fructe și legume „literalmente nu rezistă o săptămână”.

Hughes și alți trei studenți sunt singurii britanici care recoltează fructe de pădure la ferma familiei Snell în vara aceasta, dintr-o forță de muncă de 300 de persoane. „Asta spune ceva, nu-i așa?”, a spus Christine Snell, care deține ferma ecologică premiată împreună cu soțul ei, Anthony. „Vrem să transmitem mesajul: dacă am fi putut recruta lucrători britanici, am fi vrut, dar nu am putut”.

Studenții britanici care lucrează la fermă

Snell l-a condus pe un reporter de la Washington Post să-i vadă pe acești lucrători exotici britanici. Ei arătau transpirați și prăfuiți, dar, altfel, erau OK. Pentru Hughes, lunga zi de lucru începe la ora 5 dimineața și se termină după-amiaza târziu. El a spus că împreună cu orele suplimentare și bonusurile pentru sortarea rapidă, el ar putea face aproape 4.000 de dolari pentru șase săptămâni de muncă de șase zile. Cel mai mare inconvenient este caracterul plictisitor, repetitiv al locului de muncă. Compensează acest lucru ascultând muzica prin căștile puse pe urechi de la un telefon mobil.

Dar el și colegii lui cred că înțeleg de ce atât de puțini britanici doresc locuri de muncă în ferme. „Mulți copii nu ar face niciodată acest tip de muncă”, a declarat Lewis Hiscox, 24 de ani, absolvent al Universității Harper Adams, care lucrează și el la culesul de coacăze negre. „Mai degrabă ar sta în Londra unde se pot face mai mulți bani și e mai multă distracție. De asemenea, mai este vorba și despre snobism. Munca agricolă este asociată cu est-europenii, adică „muncă pentru oamenii săraci”.

Sunt britanicii leneși?

Mulți observatori au sugerat că britanicii sunt astăzi „prea leneși” pentru a face munca agricolă a strămoșilor lor. Hiscox a spus că din punct de vedere fizic, „lucrătorul britanic ar putea face acest lucru cu siguranță”. El a spus că acest lucru ar putea oferi o „viață în aer liber” și un salariu decent pentru o persoană tânără. Elliot Packham, de 22 de ani, care tocmai a absolvit Universitatea din Cardiff, se întreba: „Dacă salariul ar fi mai bun, ar putea lucra mai mult?” El a menționat că atunci prețul căpșunilor ar crește, spunând că în economia de piață acest lucru face diferența.

Unii s-au întrebat dacă britanicii care trăiesc din ajutoarele sociale ar putea fi îndemnați să lucreze la recoltatul căpșunilor. Gabriela Jugănaru, șefa echipei de români în vârstă de 50 de ani de la ferma Snell, spune că este culegătoare de 10 ani. „Dacă ar fi atât de greu, de ce m-aș întoarce? Un culegător rapid poate face 100 de lire sterline pe zi”. Ea a spus: „Poate că guvernul le dă oamenilor prea mulți bani ca să nu muncească. Nu știu. Poate dacă guvernele nu ar fi atât de generoase, aceștia ar fi forțați să lucreze”.

Helen Whately, politician al Partidului Conservator care conduce grupul parlamentar al partidului pentru producătorii de fructe și legume, a declarat că foarte curând cultivatorii vor fi în fața unui deficit de forță de muncă datorită BREXIT-ului. Votul de a părăsi Uniunea Europeană, „a făcut probabil problema mai acută”. Deja a contribuit la o slăbire a lirei, reducând astfel stimulentele financiare pentru lucrătorii străini, în timp ce în paralel economiile se îmbunătățesc în țările sursă, cum ar fi România.

Soluții posibile

Adrian Cîrstea, responsabil cu ambalarea și managerul de logistică de la ferma Snell, originar din România, își imaginează că după BREXIT cultivatorii britanici vor avea o altă percepție asupra forței de muncă. „Ei vor trebui să meargă mai spre est și mai spre sud”, a spus el, spre Africa și Asia, pentru a găsi muncitori. Asta înseamnă că Marea Britanie va avea nevoie de același număr de muncitori străini. Vor fi mai puțini români, bulgari și mai mulți din Eritreea și Moldova, poate chiar Turcia.